Am pus punct acum mult timp. A trecut timpul, s-au sters dezamagirile, furia s-a calmat, tristetea s-a evaporat...
Insa au ramas amintirile... Flashback-urile ce lovesc cand nu te astepti si-ti dau lumea peste cap. Amintirile triste care musca din tine si te pun in genunchi exact in momentul in care te simti cel mai puternic.
Nu am invatat pana la varsta asta sa urasc. Mi se pare un cuvant puternic, la fel de puternic ca si 'iubirea'. Si totusi oamenii il folosesc atat de usor, de parca nu ar insemna nimic.
Nu pot sa urasc. Prefer sa raman indiferenta fata de cei care ma dezamagesc. Nu vreau sa invat sa urasc... Mi s-ar parea o nedreptate fata de propria-mi persoana - sa invat sa urasc un om pe care l-am iubit. Cred ca e sufleteste imposibil - sa urasti dupa ce-ai iubit prea mult.
In schimb, am uitat sa iubesc. Nu pot sa spun ca imi e dor sa ador. Nu imi e, mi-e bine asa. Sunt fericita - fara sa iubesc, fara sa urasc.
Nu imi e dor de perioadele in care uitam sa zambesc, de perioadele in care tristetea imi acapara linistea si uitam sa privesc cerul de deasupra mea.
Nu imi e dor sa venerez un om, sa-l transform intr-un zeu si sa uit ca e o simpla fiinta umana, ca si mine, plina de defecte - poate.
Sunt linistita. Sunt fericita. Sunt implinita. Am timp pentru mine. Sa ma iubesc, sa ma urasc, sa ma ador, sa ma rasfat, sa ma auto-educ, sa ma descopar si sa respir libertatea.
Mi-a lipsit starea de calm... Mi-a fost dor de... mine.
Pentru multi, e greu de crezut cum unii oameni sunt mai impliniti atunci cand sunt singuri si independenti sentimental. Insa cine a spus ca scopul nostru in viata este sa ne gasim "sufletul pereche", sa ne casatorim si sa lasam un copil in urma noastra?
De ce nu am putea lasa imense realizari profesionale sau mari descoperiri stiintifice in urma noastra? De ce trebuie sa ne construim viata si viitorul in jurul unei persoane care poate oricand sa ne dezamageasca, sa ne paraseasca si sa aleaga un alt drum?
De ce mi-as pune planurile si ideile pe "pause" doar pentru a-l astepta pe El? De ce sa ma limitez eu, ca om, doar pentru a nu-l inhiba pe el, barbatul feroce si priceput la toate?
Cariera nu se va trezi intr-o dimineata sa-ti spuna ca s-a saturat si ca nu te mai iubeste. Realizarile nu-ti vor spune niciodata ca "It's not you, it's me". Si-atunci... Merita sa te sacrifici pe tine, pentru ceva care poate oricand sa te dezamageasca si sa te faca sa regreti alegerile facute?
Unele femei sunt prea puternice pentru a fi stapanite. Pe acele femei trebuie sa le urmezi in pas alert, nu sa le rogi sa te astepte sau sa le opresti din drumul lor spre succes.
Ma consider mult prea sofisticata, independenta si inteligenta pentru a ma putea dedica unui barbat.
Nimeni, niciodata, nu ma va detine in totalitate.
Si uite asa realizez, ce poate stiam de mult, dar nu doream sa recunosc:
Sunt fericita pe deplin, atunci cand fericirea mea depinde doar de mine, si nu de altii.
Posts
