Zdrobeste-mi inima...

... si pune-mi o piatra in locul ei, sa uit ce sunt sentimentele si ce-nseamna dorinta. Lasa-ma sa plutesc, lasa-ma sa ma sting, lasa-ma sa mor si sa renasc. Ia-mi amintirile, ia-mi visele si speranta... Ia-mi tot sufletul si pleaca departe cu el. Ascunde-l sub praf de stele sau sub picaturi de apa. Ascunde-l sau sparge-l. Nu mai am ce sa fac cu sufletul meu, iar de pastrat ca amintire nu-l vreau...

Ia si timpul ramas, ia-mi tot, dar da-mi liniste. Da-mi liniste si o inima lipsita de sentimente. Da-mi vise si scoate-mi din minte notiunea de iubire si dor.

Da-mi voie sa uit ce altii au uitat deja, lasa-ma sa ma curat de fantoma amintirilor arse si lasa-ma sa respir aer curat, lipsit de resentimente.

Lasa-ma, Timpule, sa ma dezleg. Ia-mi tot ce am si nu mai pot folosi si da-mi liniste nebuna... Ia-mi tot. Dar da-mi un singur motiv sa respir...

Read More

Heart's a mess.

Inima mea a obosit. A obosit sa tot incerce, sa-si doreasca lucruri care niciodata nu se materializeaza, sa spere, sa viseze. Inima mea are nevoie de o pauza.

Incerc sa-mi implementez in minte idei de genul "Maine va fi mai bine" sau "Totul se intampla cu un motiv". Uneori, nu totul se intampla cu un motiv. De ceva timp sunt foarte axata pe ideea asta, cum ca orice se intampla in Universul acesta are un scop si un motiv pe care il vom afla mai tarziu. Orice lucru negativ sau rau care mi se intampla, il trec cu vedere si-mi spun in minte, dupa un oftat lung "Ehhh, totul se intampla cu un motiv". Dar daca nu e asa? Daca nu exista un motiv pentru "TOT"? M-am saturat sa incerc, sa-mi doresc, sa sper... Si sa ma lovesc de ziduri, de usi, de oameni reci.

Stiu ca pe unii ii motiveaza esecul si-i fac sa isi doreasca sa lupte si mai mult pentru ce-si doresc, dar eu nu sunt asa. Eu cand sunt pusa la pamant, raman acolo si greu imi fac curajul sa ma ridic si sa merg mai departe. Pe mine NU ma motiveaza esecul, pe mine ma deprima. Din acest motiv uneori prefer sa evit sa imi fac sperante, planuri, ganduri. Pentru ca stiu ca nu exista happy end pentru mine. Aparent, I'm one of those unlucky types...

Vreau ca macar o data in viata asta sa primesc ce-mi doresc. Nu cer totul. Doar ce-mi doresc pe moment. Fericire, liniste, un camin cald si un suflet frumos care sa ma iubeasca atunci cand sunt trista sau fericita.

Inima mea a obosit sa iubeasca. Oficial, inima mea a hotarat sa ia o pauza.

Read More

Déjà vu

In noaptea asta mi-am impachetat amintirile in geanta, alaturi de restul hainelor. Fiecare obiect pus in valiza, imi amintea de un moment asemanator petrecut anul trecut, in aceeasi perioada. Faceam bagajul, dar plecam cu jumatate de inima. Jumatate o lasesem in grija cuiva. Acum nu s-au schimbat prea multe. Tot cu jumatate de inima am inchis valiza. Inca e acolo inima mea, acolo unde inainte obisnuia cineva sa aiba grija de ea. Acum a uitat ca sta in chirie acolo. A uitat sa-i ofere atentie si dragoste. Dar ea ramane acolo. Unde i-a fost candva bine. Unde a fost fericita. Nu pot s-o oblig sa vina inapoi, sa ma intregeasca. Inima trebuie sa locuiasca unde e fericita. Cine sunt eu sa-mi chem inima inapoi in piept?

Déjà vu. Urasc acele momente care-mi amintesc de lucruri pe care vreau sa le tin ascunse intr-un colt, intr-o camaruta. Si nu pentru ca nu ar fi amintiri frumoase; din contra, pentru ca sunt prea frumoase si nu vreau sa-mi amintesc de fericirea pe care-am cunoscut-o, iar acum nu o mai am. Incerc sa-mi tin toate amintirile in frau, sa le inchid la loc atunci cand evadeaza. Azi mi-a fost greu sa fac asta. Azi mi-am amintit toate momentele de anul trecut. Mi-am amintit cat de greu mi-a fost sa ma desprind, chiar si doar pentru doua saptamani, de un om de care eram, practic, lipita. Imi amintesc si acum toate cuvintele pe care mi le-a spus atunci. Sunt atat de bine conturate in mintea mea, incat uneori mi se pare ca le-am auzit ieri, nu acum un an.

Eu: - De ce simt ca am uitat sa pun ceva in bagaj?
El: - Pentru ca ai uitat. Ai uitat sa ma pui pe mine...

Au fost primele fraze care mi-au revenit in minte cand am pus mana pe geanta si am inceput sa arunc haine in ea. Regret ca si anul acesta, ca si anul trecut, am pregatit doar un bagaj, doar eu. Ar fi trebuit... Mi-as fi dorit sa pot sa spun "Dragul meu, ai uitat sa pui tricoul care imi place mie, nu e nicio problema, am eu loc in geanta mea".

Déjà vu, de ce ma lovesti atat de tare?

Read More

Spala-mi ziua de pe corp

A-nceput ca orice zi normala. A-nceput tarziu, la 3PM. Ca orice zi lenesa, de vacanta. A-nceput lent, fara niciun semn de vreo furtuna nocturna. A fost o zi in care am rememorat amintiri frumoase si dragi sufletului. Flashback-uri care mi-au umplut trupul de fericire si emotii, cuvinte scrise de sufletul unui om care a iubit mai mult decat oricine.

E trist cum se poate ruina totul cu un singur cuvant, cu un singur mesaj. Nu exista nimic mai urat decat sa crezi ca ai o sansa, cand, de fapt, nu o ai. E atat de greu sa te deschizi, sa-ti arati toate sentimentele, iar ele sa pare straine in ochii celui spre care sunt indreptate. Esti neputincios atunci cand iti vezi visele la pamant si esti nevoit sa le maturi si sa le torni intr-un borcan; un borcan pe care il vei pune pe un raft in speranta ca timpul si praful asezat pe el vor evapora continutul si vei uita de el, in cele din urma.

In momentul asta, timpul mi-e cel mai bun prieten. Si in acelasi timp mi-e cel mai aprig dusman. Timpul, in loc sa vindece, aprinde! Alimenteaza, iti da curaj si incredere, te face sa visezi, sa zbori sus... Si tot el te lasa sa cazi, sa te pierzi, sa te stingi usor. Timpul. Cel mai nepotrivit prieten pe care il am in momentul asta. Am crezut ca azi se va intampla o minune. Am sperat si am visat si am zambit si m-am bucurat. Dar timpul mi-a demonstrat iar ca unele lucruri, odata terminate, nu vor mai fi niciodata la fel. Nu vor mai fi deloc.

Am fost pusa la pamant. Nu e nimic nou pentru mine, invat mereu sa ma ridic, mai devreme sau mai tarziu - asta e irelevant - tot ce conteaza e ca ma ridic, imi sterg hainele de praf si noroi si merg mai departe, sperand din nou ca timpul imi va fi acel bun prieten care-mi va oferi o speranta, o sclipire, o stare de bine. Dar timpul e mereu hain cu mine.

Cum iti stergi din suflet, din minte, din corp si din inima o persoana pe care ai sperat ca o vei avea mereu langa tine? Cum apesi butonul de delete cand e vorba de acea persoana pentru care inca ai face orice doar ca sa mai ai o sansa cu ea? Cum inveti sa mergi mai departe, fara acel om langa tine? Cum sa mai ai incredere in alti oameni si sa-i primesti langa sufletul tau, cand tu sperai ca El iti va fi pe vesnicie cel mai bun prieten si sprijinul tau? Cred ca nici timpul nu are raspuns la intrebarile astea... Cum sa am eu ?!

Exista femei care iubesc prea mult? Oricare ar fi raspunsul la intrebare, sper sa nu ma mai numar printre ele... Vreau sa ajung sa ma iubesc pe mine. Doar pe mine. Vreau sa devin Singura persoana capabila sa ma dezamageasca. Abia atunci voi fi din nou linistita si impacata cu mine.

Doar ca pana atunci, voi ramane una dintre acele femei care iubesc prea mult...

Read More

Un fel de Inceput

Mi-ar fi usor sa incep sa ma prezint asa cum o faceam in scoala generala, in liceu. Sa incep cu numele complet, sa continuu cu varsta, zodia, pasiuni si multe alte detalii formale. As putea sa scriu multe pagini despre asta, nu imi lipsesc cuvintele. Dar nu acesta e motivul pentru care am decis sa folosesc blog-ul. Am ales calea virtuala de-a scrie si posta ganduri si sentimente, pentru ca varianta clasica, cea a jurnalului scris de mana, nu ma mai convinge. De mai bine de 2 ani nu mai am curajul sa-l deschid si sa-mi insir pe foaie trairile. Consider ca, o data deschis, tot ce s-a intamplat in perioada aceasta de timp devine real. Si inca nu sunt pregatita pentru realitatea aceea. Poate nu voi fi niciodata... Dar pana voi avea curaj sa dau ochii cu amintirile si povestea mea insirata in cuvinte grabit conturate pe paginile unor caiete studentesti, imi voi revarsa sufletul in cuvinte tastate intr-o fereastra, pe o pagina de blog.

Read More