Déjà vu

In noaptea asta mi-am impachetat amintirile in geanta, alaturi de restul hainelor. Fiecare obiect pus in valiza, imi amintea de un moment asemanator petrecut anul trecut, in aceeasi perioada. Faceam bagajul, dar plecam cu jumatate de inima. Jumatate o lasesem in grija cuiva. Acum nu s-au schimbat prea multe. Tot cu jumatate de inima am inchis valiza. Inca e acolo inima mea, acolo unde inainte obisnuia cineva sa aiba grija de ea. Acum a uitat ca sta in chirie acolo. A uitat sa-i ofere atentie si dragoste. Dar ea ramane acolo. Unde i-a fost candva bine. Unde a fost fericita. Nu pot s-o oblig sa vina inapoi, sa ma intregeasca. Inima trebuie sa locuiasca unde e fericita. Cine sunt eu sa-mi chem inima inapoi in piept?

Déjà vu. Urasc acele momente care-mi amintesc de lucruri pe care vreau sa le tin ascunse intr-un colt, intr-o camaruta. Si nu pentru ca nu ar fi amintiri frumoase; din contra, pentru ca sunt prea frumoase si nu vreau sa-mi amintesc de fericirea pe care-am cunoscut-o, iar acum nu o mai am. Incerc sa-mi tin toate amintirile in frau, sa le inchid la loc atunci cand evadeaza. Azi mi-a fost greu sa fac asta. Azi mi-am amintit toate momentele de anul trecut. Mi-am amintit cat de greu mi-a fost sa ma desprind, chiar si doar pentru doua saptamani, de un om de care eram, practic, lipita. Imi amintesc si acum toate cuvintele pe care mi le-a spus atunci. Sunt atat de bine conturate in mintea mea, incat uneori mi se pare ca le-am auzit ieri, nu acum un an.

Eu: - De ce simt ca am uitat sa pun ceva in bagaj?
El: - Pentru ca ai uitat. Ai uitat sa ma pui pe mine...

Au fost primele fraze care mi-au revenit in minte cand am pus mana pe geanta si am inceput sa arunc haine in ea. Regret ca si anul acesta, ca si anul trecut, am pregatit doar un bagaj, doar eu. Ar fi trebuit... Mi-as fi dorit sa pot sa spun "Dragul meu, ai uitat sa pui tricoul care imi place mie, nu e nicio problema, am eu loc in geanta mea".

Déjà vu, de ce ma lovesti atat de tare?