Wednesday, August 12, 2015

De vorba cu stelele...

Diseara las toate grijile acasa, inchid telefonul, plec departe si opresc motorul. Diseara ma duc sa admir stelele. Nu se putea gasi un moment mai bun pentru o ploaie de meteori, asa ca diseara voi admira perseidele si minunatiile stralucitoare ale cerului.

sursa foto: www.facebook.com/ovidiu.ronin

Stelele ma fascineaza si ma calmeaza mereu. Cand sunt trista, cand am nevoie de un moment de liniste, cand trebuie sa decid ceva, mereu ma uit spre cer. Uneori, cand sunt foarte trista, cumpar un pachet de tigari, o doza de suc si fug in locul meu pentru a privi stelele in liniste. Nu imi pot imagina altceva care sa aiba acelasi impact asupra mea.

Ma uit la stele, vorbesc cu ele si prin intermediul lor. Astfel, port un dialog cu oamenii dragi care au plecat din viata mea... Ma intristez la fiecare dialog, insa, la final, zambesc linistita si impacata.
Ultima discutie cu stelele am purtat-o in weekend. Am profitat de tabara aflata in padure, privata de faruri, becuri sau neoane si de faptul ca toata lumea dormea. Am petrecut 30 de minute in compania lor. 30 de minute care au parut mai degraba 5 minute. Doar becul care s-a aprins deasupra ochilor mei a reusit sa ma scoata din starea de reverie. Am fost doar eu si ele. Si persoanele dragi mie. Si ora 4 dimineata cu a ei liniste asurzitoare.

Nu am o stea preferata, le admir pe toate, pe rand, si ma minunez de puterea si farmecul lor.
Visez sa ajung sa vizitez Denamarca, Scotia, Finlanda, Norvegia, Suedia sau chiar Groenlanda si Islanda, pentru a vedea pe viu o aurora boreala. Vreau sa o vad in toata splendoarea ei, cum lumineaza tot cerul si cucereste orice in jurul ei.

Nu vreau cadouri scumpe, pietre pretioase sau buchete impresionante. Vreau doar un cer plin de stele, o patura si multe ore disponibile pentru a admira superbitatea cereasca. Pentru mine, asta inseamna Fericire. 

Pentru tine, cum arata Fericirea?

sursa foto: www.pentrutimisoara.ro

4 comments:

  1. Aceeasi "obsesie" o am si eu, ma fascineaza stelele intr-un mod inexplicabil...simt o atractie si o placere in a le privi...Tin minte cat de fericita eram in noptile de vara cand stateam pe prispa la mamaia la tara pana spre dimineata si priveam cerul; nu aveam nevoie de nimic. Mi-e dor de acele clipe. Am citit articolul tau pe nerasuflate, ma bucur sa vad ca exista si alte persoane care-mi impartasesc pasiunea(ma simt mai putin ciudata haha, glumesc:*).

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hahaha! E bine, si eu credeam ca sunt singura care are placeri ceresti.
      E fascinant sa stai sa admiri stelele, pe mine ma linistesc mereu si imi amintesc ca nu sunt singura.

      Delete