"Dear, dear diary, I want to tell my secrets
'cause you're the only one that I know who'll keep them."
Imi amintesc de perioada in care scriam zilnic in jurnal. Inainte sa adorm, luam caietul in pat si incepeam sa-mi descarc sufletul pe foi. Scriam absolut tot. Ce m-a facut fericita, ce m-a pus la pamant, cine mi-a zambit, cine mi-a intunecat ziua. Tot. Era confidentul meu. Am imprimante in cerneala toate amintirile, primul zambet, primul sarut si apoi prima dezamagire. Mi se parea minunat sa retraiesc unele lucruri, sa le pastrez ca amintire intr-un caiet fermecat.
Aveam momente in care luam toate jurnalele in pat si le rasfoiam, reciteam fraze random si zambeam. E frumos sa ai un loc care te ajuta sa te intorci la tot ce-ai trait si poate ai uitat. Nu am mai facut asta de ani intregi. Uneori privesc sertarul in care sunt ascunse toate secretele, gandurile, dorintele mele. Il privesc, zambesc amar si-mi iau gandul. Nu vreau sa ma intorc in trecut, nu vreau sa-mi amintesc tot ce-a fost si s-a terminat. Am ales sa ma opresc din scris amintiri intr-un moment trist al existentei mele, iar acum, orice idee de jurnal e asociata cu acel moment. Inevitabil ma intristez si ma indepartez de tentatia de a le deschide sau de a scrie din nou.
Intr-un fel imi pare rau ca nu mai am curajul sa fac asta. De un an traiesc momente si clipe minunate, pe care as vrea sa pot sa le pastrez mereu, in siguranta. As vrea sa le am imprimate pe foaie, nu doar intr-o arhiva din calculator. As vrea ca la 50 de ani sa intorc paginile, nu sa apas 'Next page'.
Dar doar pentru ca nu scriem despre anumiti oameni si anumite sentimente, nu inseamna ca nu exista, nu? Unele persoane iti raman imprimate pe si suflet, in inima. Sunt convinsa ca daca cineva mi-ar deschide pieptul si mi-ar analiza inima, ar observa conturate pe ea amintiri si povesti. Stiu sigur ca prin sangele meu curg sentimentele intense ce-au fost si s-au stins. Sub pielea mea inca exista cuvintele ce le-am spus in momentele in care consideram ca planeta se invarte doar pentru iubirea ce-o port. Detaliile acestea sunt mai presus decat orice arhiva si orice alta foaie din jurnal. De sufletul meu nu te dezleg.
'cause you're the only one that I know who'll keep them."
Imi amintesc de perioada in care scriam zilnic in jurnal. Inainte sa adorm, luam caietul in pat si incepeam sa-mi descarc sufletul pe foi. Scriam absolut tot. Ce m-a facut fericita, ce m-a pus la pamant, cine mi-a zambit, cine mi-a intunecat ziua. Tot. Era confidentul meu. Am imprimante in cerneala toate amintirile, primul zambet, primul sarut si apoi prima dezamagire. Mi se parea minunat sa retraiesc unele lucruri, sa le pastrez ca amintire intr-un caiet fermecat.
Aveam momente in care luam toate jurnalele in pat si le rasfoiam, reciteam fraze random si zambeam. E frumos sa ai un loc care te ajuta sa te intorci la tot ce-ai trait si poate ai uitat. Nu am mai facut asta de ani intregi. Uneori privesc sertarul in care sunt ascunse toate secretele, gandurile, dorintele mele. Il privesc, zambesc amar si-mi iau gandul. Nu vreau sa ma intorc in trecut, nu vreau sa-mi amintesc tot ce-a fost si s-a terminat. Am ales sa ma opresc din scris amintiri intr-un moment trist al existentei mele, iar acum, orice idee de jurnal e asociata cu acel moment. Inevitabil ma intristez si ma indepartez de tentatia de a le deschide sau de a scrie din nou.
Intr-un fel imi pare rau ca nu mai am curajul sa fac asta. De un an traiesc momente si clipe minunate, pe care as vrea sa pot sa le pastrez mereu, in siguranta. As vrea sa le am imprimate pe foaie, nu doar intr-o arhiva din calculator. As vrea ca la 50 de ani sa intorc paginile, nu sa apas 'Next page'.
Dar doar pentru ca nu scriem despre anumiti oameni si anumite sentimente, nu inseamna ca nu exista, nu? Unele persoane iti raman imprimate pe si suflet, in inima. Sunt convinsa ca daca cineva mi-ar deschide pieptul si mi-ar analiza inima, ar observa conturate pe ea amintiri si povesti. Stiu sigur ca prin sangele meu curg sentimentele intense ce-au fost si s-au stins. Sub pielea mea inca exista cuvintele ce le-am spus in momentele in care consideram ca planeta se invarte doar pentru iubirea ce-o port. Detaliile acestea sunt mai presus decat orice arhiva si orice alta foaie din jurnal. De sufletul meu nu te dezleg.
Posts
0 comentarii:
Post a Comment