Early Winter.

Am inchis usa de la intrare. Am deschis-o pe cea de la bucatarie. Si atunci a inceput melodie la radio. Cred ca tot atunci am realizat ce incercam sa neg de mult timp. Am realizat ca visez si sper la niste lucruri care, probabil, nu se vor intampla niciodata. De care nu o sa am parte niciodata. Si, intr-un fel, e foarte corect tot ce se intampla. Karma functioneaza mereu - ce dai, asta primesti. Nu-mi compatimesc soarta, mi-o accept. Sunt constienta ca nu pot schimba nimic din trecut, ca un "Imi pare rau" nu ajuta cu nimic dupa ce-ai ranit si ca sufletul simte fiecare greseala, neglijenta, indoiala.

Mi-am dat seama ca inca traiesc in trecut, inca fanteziez la ziua de ieri. Dar daca privesti in urma, cum poti sa vezi ce-ti rezerva viitorul? Daca traiesti din regrete, cum poti sa te bucuri de lucrurile frumoase care sunt in viata ta?

Uneori, ca sa mergi inainte, trebuie sa renunti. La regrete, la invinovatiri, la amintiri, la sperante, la vise - practic, la tot ce te leaga de trecutul tau. Trebuie sa realizezi ca tot ce-a fost ieri ramane acolo, in trecut, si nu se mai intoarce, oricat de mult ti-ai dori. Trebuie sa constientizezi ca sentimentele - la fel ca oamenii - se schimba. E normal sa iubesti, sa-ti doresti. Dar la fel de normal e sa mergi mai departe si sa pastrezi iubirea in suflet, ascunsa.

Exista oameni pe care-i vei iubi o viata-ntreaga, care-ti vor ramane lipiti de suflet ca timbrul de scrisoare. Si doar pentru ca renunti la ei, nu inseamna ca renunti si la sentimentele ce le porti pentru ei. Inseamna ca ii lasi sa mearga mai departe, sa fie fericiti, iubindu-i in continuare si bucurandu-te pentru fericirea lor.

Trebuie sa stii cand sa tragi linie intre 'a incerca' si 'a insista'. Cand o poveste ajunge la sfarsit, degeaba incerci sa dai pagina si sa scrii in continuare.... Cand un om ajunge la saturatie, in zadar ii arati usi deschise si sentimente expuse...

Mereu am crezut ca din greseli invatam. Dar niciodata nu invatam. Facem o greseala, o constientizam, ne spunem ca e ultima oara cand o facem, ca pe viitor o sa stim sa ocolim tragedia si... Ne izbim din nou. De aceleasi greseli, aceeasi durere.

Dar macar devenim mai puternici dupa fiecare greseala, dupa fiecare cazatura. Important este sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Pentru ca viata mereu iti pregateste alta lovitura.