Daca maine se termina Totul?

Uneori uitam sa le spunem celor dragi cat de mult ii apreciem si ii iubim. Cat de fericiti suntem ca ei fac parte din viata noastra si ca, la un moment dat, ne-au facut (si inca ne fac) existenta mai frumoasa. Uneori credem ca avem tot timpul din lume sa ne aratam afectiunea, dragostea si toata recunostinta pe care o simtim fata de oamenii speciali din viata noastra. Uneori lasam totul pe maine.

Dar uneori nu mai avem ziua de maine. Nu mai avem timp, nu mai avem posibilitatea, nu mai avem ocazia. Uneori maine inseamna sfarsitul. Si atunci ramane doar regretul ca nu ai facut nimic cand puteai sa faci. Ca nu ai profitat de toate sansele care te-au lovit pertinent peste fata. Ca ai lasat ocazia sa se risipeasca printre degete, la fel ca nisipul fierbinte, vara.

Traim viata asta ca si cum ar fi eterna. O traim monoton, sec, trist, cu teama. Credem ca o sa dureze o vesnicie, asa ca amanam totul. Ne amanam viata, sentimentele, dorintele, ideile. Le lasam pe toate pentru “mai tarziu”. Dar mai tarziu e prea tarziu. E prea tarziu sa-i spui ca iti pare rau, cand personajul e de mult plecat din viata ta. E prea tarziu sa regreti ce nu ai facut ieri, cand ziua de azi deja priveste spre cea de maine. Nu-si mai au rost regretele, doar ne trag in urma, ne ineaca in propria tristete si dezamagire. Nimeni nu stie cand se termina minutele alocate vietii lui. Si parca nimeni nu pare terifiat de faptul ca maine s-ar putea evapora ultimele secunde alocate vietii lui.

Am avut o perioada in care nu am constientizat ca pot sa pierd. Pentru ca aveam tot. Atunci cand ai totul, nu iti mai doresti altceva in plus, decat sa continue visul pe care-l traiesti, sa nu se schimbe nimic in lumea ta minunata. Dar am pierdut tot ce-am avut. Intr-o singura secunda mi s-a ruinat toata viata. S-a evaporat tot ce aveam. Nu-mi puteam inchipui niciun lucru de care imi mai putea fi frica, cel putin nu fizic. Este unul dintre putinele avantaje atunci cand pierzi totul. Important este sa te inveti cu singuratatea. Cu ideea ca esti doar tu si nimeni altcineva. Niciodata. Nici cand esti fericit, nici cand esti trist, nici cand ai nevoie de un suflet care sa-ti dea o imbratisare... Apoi apar persoane de care sufletul, pur si simplu, se incolaceste in jurul lor si refuza sa se mai distanteze vreodata. Atunci devine totul ca un teren minat. Pentru ca ai din nou ceva frumos si special in viata ta, pe care-l poti pierde oricand, iar...

In fiecare noapte in care pun capul pe perna, atipesc cu emotie in piept. Constientizez ca dimineata mi s-ar putea destrama toata viata, afland ca au disparut persoane importante din ea. Adorm cu noduri in gat, pentru ca stiu ca am atat de multe lucruri nespuse, lucruri care, poate, ar putea schimba ceva, odata rostite... Adorm stiind ca as putea pierde totul, fara sa pot sa schimb cumva liberul arbitru.

I-ai spus astazi cat de mult o iubesti? I-ai trimis un mesaj dimineata, sa-i spui ca e cel mai important om din viata ta? I-ai multumit recent mamei tale pentru ca a mutat muntii din loc pentru tine? Ti-ai imbratisat tatal atunci cand ti-a dat un sfat bun intr-un moment greu al vietii tale? Le-ai aratat prietenilor cat de mandru esti ca fac parte din viata ta? Nu lasa “pe maine”, nu presune ca sunt lucruri evidente si ca doar te-ai face de rusine mentionandu-le. O sa regreti maine.

Trezeste-te, deschide ochii si realizeaza ce ai langa tine, pana nu e prea tarziu. Iubeste, imbratiseaza, spune “te iubesc” mai des, spune “multumesc” mai des, arata-ti recunostinta si fa o plecaciune in fata celor care te-au ajutat sa devii omul de azi!
Arata-i celui drag ca il iubesti, ca nu vrei sa traiesti fara el. Daca ti-a schimbat viata, spune-i! Daca poti sa-i pui un zambet pe fata, fa-o! Cuvintele nerostite nu au nicio putere, nu schimba nimic.

Exprima-ti dragostea, aprecierea, respectul si stima!