"De fiecare data cand inchid ochii simt ca respir din ce in ce mai putin. Nu ma mai regasesc nicaieri, niciunde. Clipele mi se scurg printre degete, timpul imi zboara prin vene si uneori simt ca ma sufoc de durere. Incerc sa deschid ochii si sa o iau de la capat, dar inca ma doare pe dinauntru si lumina ma orbeste, imi curg lacrimi pe sub piele si timpul pare ca nu se mai opreste. Incerc sa uit, sa nu mai simt, dar retraiesc aceleasi sentimente, aceleasi amintiri... Ma doare tacerea, ma doare noaptea asta si tu... Tu nu esti... Tu nu mai esti! Ma cuprinde un sentiment de tristete involuntara si o sete de lacrimi. Nu am de ales decat intre adevaruri irespirabile si amagiri salvatoare.
As fi vrut sa ma tii in brate si sa-mi stergi lacrimile, sa imi spui ca o sa fie iar bine, dar tot ce mai poti sa faci este sa vezi cat de tare ma doare..."
Am scris textul de mai sus pe 2 Noiembrie 2010, cand sufletu-mi era in genunchi.
Imi cer scuze fata de oamenii care au asteptat si asteapta sa scriu postari pe partea de beauty. Dupa evenimentele tragice din Romania, nu mi-a stat minte deloc la postari, de niciun fel.
Am incercat sa pastrez tacerea si discretia pe toate canalele de social media, cat si in viata personala.
Pentru mine, doliu national nu dureaza 3 zile. Dureaza pana cand se vindeca sufletul. Nici cele 40 de zile traditionale nu sunt de ajuns...
Voi reveni pe blog cu postarile cu care v-am obisnuit, dar acum este nevoie de liniste. Trebuie sa ne recuperam, sa ne revenim, sa o luam de la zero (altii chiar de la -1) si sa invatam din nou sa respiram, sa existam...
Stiu cum e sa-ti fie sufletul in genunchi si sa nu poti gasi un singur motiv pentru care sa zambesti. Gandurile mele sunt alaturi de voi, oameni frumosi, care inca luptati si care va zbateti sa treceti peste ganduri intunecate.
Va rasari si soarele... Nu prea curand si nu la fel de stralucitor ca inainte, dar pot sa va asigur ca va reveni. Aveti speranta, caci eu am!
Exsta universuri paralele in care esti cu mine
si orice univers este acela, este cel in care inima mea locuieste.
Posts
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei care au murit in tragicul carnagiu....Incredibil asa ceva! EU nu mai am cuvinte.....
ReplyDeleteE un eveniment foarte trist, care a indus Romaniei (mai ales Bucurestiului) starea de nostalgie, depresie, letargie...
DeleteDin pacate, tragedia asta redeschide copci care nu se mai prind si starnesc sentimente in inima mea, al oamenilor care duc rani in si pe suflet.
Imi doresc sa treaca toti peste aceste momente incredibil de dureroase si sa mai gaseasca macar un motiv pentru care sa mearga inainte si sa tina privirea sus!
Restul e tacere...