Minte-ma frumos...

A plecat. Am inchis usa dupa el. Mi-am aprins o tigara, iar lacrimile au inceput sa curga. Mi-am acoperit ochii cu palmele in speranta ca voi bloca siroiul, dar au continuat sa curga aprig. M-am gandit la toate lucrurile pe care as fi putut sa le fac altfel. La toate greselile pe care as fi putut sa le evit. M-am gandit la tot si la el. Iar apoi m-a cuprins sentimentul de rau. Simteam in interiorul meu cum urca usor, imi strabate tot pieptul si se instaleaza in gat. Senzatia de greata. Imi doream sa elimin tot din mine. Tot ce consumasem in acea zi. Tot ce simteam pentru el. Tot ce discutasem in acea seara. Ma simteam vinovata. Desi, in adancul sufletului stiam tot ce-mi spusese el, nu aveam curajul sa recunosc. Nu reuseam sa scot acele cuvinte la iveala, dar subconstientul meu le stia si ma mustra mereu.

In acea seara el mi-a pus o oglinda in fata si nu mi-a placut ce am vazut. Nu-mi placea persoana din reflexie, persoana care devenisem. Nu ma mai recunosteam. Stiam ca trebuie sa schimb ceva. Iar schimbarea mereu incepe cu tine insuti. Si atunci am inceput sa scriu. Textul acesta. Mesaje de eliberare. Lucruri pe care stiam ca nu le voi regreta dupa ce va trece efectul lui Bacchus din mintea si sangele meu.

Era momentul sa devin persoana care eram inainte ca toate lucrurile care s-au intamplat sa ma ingroape, sa ma ascunda. Trebuia sa renasc, sa reinvat sa ma pun pe primul loc si sa ingrop tot ce ma ucidea usor. Sa ma redescopar. Sa ma iubesc. Sa ma apreciez. Sa realizez ca sunt mai mult decat validarea pe care mi-o ofera el, cu care ma eticheteaza. Este momentul sa invat sa spun "Nu" si sa ma bucur de viata. Fara nicio explicatie.

Probabil as fi cedat daca as fi stiut ca e treaz la ora asta. Insa este 2:50, iar el doarme. L-as fi iubit cum n-a mai fost, dar este momentul sa ma iubesc pe mine cum nu m-a mai iubit nimeni. Lacrimile s-au uscat la fel de repede cum a disparut imaginea mea din mintea lui. Iar vinul nu mai e atat de sec cum parea la primul pahar.

Nu am nevoie de validare lui ca sa fiu fericita. Va fi si el fericit, cum, probabil, voi fi si eu la un moment dat, in jurul unor brate ocrotitoare si calduroase. Pana atunci, voi invata sa ma iubesc si sa ma apreciez cum el nu a stiut.

Pentru ca viata e prea scurta pentru a trai cu regrete si pentru a spera desart.

Iar in timp ce scriu aceste ganduri, imi aprind o alta tigara. Cu bricheta lui.

25 Octombrie 2016