Monday, October 10, 2016

Te-as fi iubit cum n-ai mai fost

Ma indragostisem ca o liceana de 16 ani care traieste prima dragoste.
Chiar imi spuneam in sinea mea ca de vreo 10 ani nu am mai experimentat indragosteala ca aceasta - mi-a placut psihic, dar si fizic mi-a cam incurcat visele. Arata cam cum imi doream sa arate viitorul - inalt, ochi colorati in nuante de turcoaz african, buze perfect conturate si carnoase, zambet naucitor, par valvoi si aspect de lumberjack urban. Toate fiind armonios urmate de un corp care ar putea concura lejer cu Adonis: clavicula proeminenta, doua brate cuprinzatoare si un abdomen atat de bine conturat... Pe langa aspectul ametitor, se mai adauga si un pachet de amuzament peste masura si o inteligenta de-a dreptul aroganta.
De mult nu ma mai indragostisem psihic, dar si fizic. Incepusem sa am fluturasii din adolescenta, cand mai intai ii remarci aspectul fizic si abia apoi comportamentul. Invatasem sa trec peste bariera tineretii si sa admir mai intai comportamentul omului si felul in care ma face sa ma simt si abia apoi fizicul. Dar de cand a aparut el, toate conceptiile mele au fost date peste cap.

El parea barbatul perfect in viziunea ei. Discutii care incepeau o data cu lasarea intunericului si care continuau si dupa ce rasarea soarele, rasete pornite din glumite minore si cateva idei scapate despre viitor. Aproape ca incepuse sa se contureze un viitor frumos, stabil, in doi. Dar a venit toamna. A devenit rece. Anotimpul. Vinul pe care il serveau in doi. Tigara din care tragea. El. Ea. Noi.
Paharele de vin au inceput sa nu se mai imparta la doi, ci la unul. La unul care consuma lichidul bahic in incercarea de a uita de celalalt. Au devenit doi straini. Aproape ca nu isi mai vorbeau, desi in urma cu ceva timp discutiile nu se mai terminau. Iar tu stii ca atunci cand conversatiile cu tine devin scurte, se lungesc cu altcineva. Cred ca cel mai infricosator lucru in acest moment este sa nu stii adevaratele intentii ale oamenilor in legatura cu tine.
Vorbeam cu prietena mea despre el, iar ea mi-a spus "E ca un moft pe care vrei sa ti-l faci". Insa tot ce fugea in mintea mea in acel moment era "Vreau sa mi-l fac sot si tata de copii. Vreau sa mi-l fac viitor si sa-mi fie singurul trecut pe care mi-l amintesc. Vreau sa-mi fie tot si mereu. Vreau sa-mi fie euforie si extaz. Il vreau sub pielea mea, sa il respir. Vreau drama si adrenalina, iar toate la bratul lui. Vreau sa il vreau si peste 30 de ani la fel de tare cum il vreau acum. Vreau sa ii vad zambetul dimineata si sa adorm cu glasul lui. Vreau dimineti cu inceput si nopti fara sfarsit. Vreau sa il vreau mereu, nu fizic, ci sufleteste. Vreau sa depinda sentimental de mine, cum depind eu acum de el. Vreau sa-mi fie dependenta si sa il respir mereu. Vreau totul si il vreau alaturi de el". Dar tot ce am putut sa fac in acel moment a fost sa zambesc si sa privesc in gol.
Am avut o avalansa de fluturi in stomac, dar trebuie sa ma curat de moliile trecutului.

8 comments:

  1. El stie ce simti? Ca eu nu te-as mai lasa din mana...

    ReplyDelete
    Replies
    1. E magic cand se intalnesc doi oameni si sunt compatibili pe moment. De data asta nu a fost cu sincronizare, dar m-am ales cu o postare de suflet pentru blog.

      Delete
  2. Cat de frumos scrii! Karma uneori is a bi*ch, dar mergem inainte!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ah, iti multumesc cu drag pentru cuvinte!

      Delete
  3. Ce frumos ai scris....
    Se spune ca nimic nu e intamplator si ce e al nostru e pus deoparte....Capul sus si gaseste activitati care sa te distraga! Te pup!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hei, stai linistita. O parte din text este si fictiune. Situatia este sub control. Ti pup!

      Delete
  4. Frumos spus! Toti trecem prin asta si, desi pare greu de crezut acum, e foarte posibil ca peste cativa ani sa zambesti si sa te gandesti: "ce a fost in capul meu"?
    http://the-may-day.blogspot.ro/

    ReplyDelete
    Replies
    1. Important e sa ramana amintirile, caci, uneori, sentimentele dispar.

      Delete