Daca maine se termina Totul?

Uneori uitam sa le spunem celor dragi cat de mult ii apreciem si ii iubim. Cat de fericiti suntem ca ei fac parte din viata noastra si ca, la un moment dat, ne-au facut (si inca ne fac) existenta mai frumoasa. Uneori credem ca avem tot timpul din lume sa ne aratam afectiunea, dragostea si toata recunostinta pe care o simtim fata de oamenii speciali din viata noastra. Uneori lasam totul pe maine.

Dar uneori nu mai avem ziua de maine. Nu mai avem timp, nu mai avem posibilitatea, nu mai avem ocazia. Uneori maine inseamna sfarsitul. Si atunci ramane doar regretul ca nu ai facut nimic cand puteai sa faci. Ca nu ai profitat de toate sansele care te-au lovit pertinent peste fata. Ca ai lasat ocazia sa se risipeasca printre degete, la fel ca nisipul fierbinte, vara.

Traim viata asta ca si cum ar fi eterna. O traim monoton, sec, trist, cu teama. Credem ca o sa dureze o vesnicie, asa ca amanam totul. Ne amanam viata, sentimentele, dorintele, ideile. Le lasam pe toate pentru “mai tarziu”. Dar mai tarziu e prea tarziu. E prea tarziu sa-i spui ca iti pare rau, cand personajul e de mult plecat din viata ta. E prea tarziu sa regreti ce nu ai facut ieri, cand ziua de azi deja priveste spre cea de maine. Nu-si mai au rost regretele, doar ne trag in urma, ne ineaca in propria tristete si dezamagire. Nimeni nu stie cand se termina minutele alocate vietii lui. Si parca nimeni nu pare terifiat de faptul ca maine s-ar putea evapora ultimele secunde alocate vietii lui.

Am avut o perioada in care nu am constientizat ca pot sa pierd. Pentru ca aveam tot. Atunci cand ai totul, nu iti mai doresti altceva in plus, decat sa continue visul pe care-l traiesti, sa nu se schimbe nimic in lumea ta minunata. Dar am pierdut tot ce-am avut. Intr-o singura secunda mi s-a ruinat toata viata. S-a evaporat tot ce aveam. Nu-mi puteam inchipui niciun lucru de care imi mai putea fi frica, cel putin nu fizic. Este unul dintre putinele avantaje atunci cand pierzi totul. Important este sa te inveti cu singuratatea. Cu ideea ca esti doar tu si nimeni altcineva. Niciodata. Nici cand esti fericit, nici cand esti trist, nici cand ai nevoie de un suflet care sa-ti dea o imbratisare... Apoi apar persoane de care sufletul, pur si simplu, se incolaceste in jurul lor si refuza sa se mai distanteze vreodata. Atunci devine totul ca un teren minat. Pentru ca ai din nou ceva frumos si special in viata ta, pe care-l poti pierde oricand, iar...

In fiecare noapte in care pun capul pe perna, atipesc cu emotie in piept. Constientizez ca dimineata mi s-ar putea destrama toata viata, afland ca au disparut persoane importante din ea. Adorm cu noduri in gat, pentru ca stiu ca am atat de multe lucruri nespuse, lucruri care, poate, ar putea schimba ceva, odata rostite... Adorm stiind ca as putea pierde totul, fara sa pot sa schimb cumva liberul arbitru.

I-ai spus astazi cat de mult o iubesti? I-ai trimis un mesaj dimineata, sa-i spui ca e cel mai important om din viata ta? I-ai multumit recent mamei tale pentru ca a mutat muntii din loc pentru tine? Ti-ai imbratisat tatal atunci cand ti-a dat un sfat bun intr-un moment greu al vietii tale? Le-ai aratat prietenilor cat de mandru esti ca fac parte din viata ta? Nu lasa “pe maine”, nu presune ca sunt lucruri evidente si ca doar te-ai face de rusine mentionandu-le. O sa regreti maine.

Trezeste-te, deschide ochii si realizeaza ce ai langa tine, pana nu e prea tarziu. Iubeste, imbratiseaza, spune “te iubesc” mai des, spune “multumesc” mai des, arata-ti recunostinta si fa o plecaciune in fata celor care te-au ajutat sa devii omul de azi!
Arata-i celui drag ca il iubesti, ca nu vrei sa traiesti fara el. Daca ti-a schimbat viata, spune-i! Daca poti sa-i pui un zambet pe fata, fa-o! Cuvintele nerostite nu au nicio putere, nu schimba nimic.

Exprima-ti dragostea, aprecierea, respectul si stima!

Read More

Je suis malade...

Melodiile Larei iti ajung pe sub piele, iti curg prin vene si se opresc in suflet. Si raman acolo, pentru totdeauna. Cand aud melodii atat de spectaculoase si speciale imi doresc sa stiu franceza si nu sa stau cu versurile in engleza in fata, ca sa inteleg emotiile exprimate-n cuvinte minunate.

Mereu am apreciat-o pe Lara Fabian pentru naturaletea de care da dovada atunci cand se prezinta in fata publicului, pentru sinceritatea pe care o afiseaza pe chip si in versurile cantate, pentru emotiile pe care mi le induce de fiecare data, dupa fiecare melodie interpretata... Nu incearca sa impresioneze prin vestimentatie prea sumara sau prea stralucitoare, nu are joc scenic, sincron si nicio echipa de dansatori in spate. Are un microfon, o voce exceptionala si o poveste de viata fantastica transformata si cantata in versuri. Sunt putini artisti care reusesc sa simta si sa transmita emotii prin melodiile interpretate. Lara reuseste sa faca asta de fiecare data, fara niciun efort. Se citeste tristetea si regretul in ochii ei de fiecare data cand interpreteaza o balada de dragoste.

Am descoperit melodia acum cateva luni, pe 1 Mai, cand eram cu prietenii in Vama, iar cineva mi-a recomandat-o. Am intrebat ce-nseamna 'malade', a-ncercat sa-mi explice sensul poetic al cuvantul, cumva 'bolnav [de iubire]'. Atunci am stiut ca intr-o zi o sa am melodia pe repeat si o sa zambesc amar, amintindu-mi de-o iubire cand eu ma gandeam la el, iar el se gandea ca-mi impart sentimentele cu un altul.

Read More

Early Winter.

Am inchis usa de la intrare. Am deschis-o pe cea de la bucatarie. Si atunci a inceput melodie la radio. Cred ca tot atunci am realizat ce incercam sa neg de mult timp. Am realizat ca visez si sper la niste lucruri care, probabil, nu se vor intampla niciodata. De care nu o sa am parte niciodata. Si, intr-un fel, e foarte corect tot ce se intampla. Karma functioneaza mereu - ce dai, asta primesti. Nu-mi compatimesc soarta, mi-o accept. Sunt constienta ca nu pot schimba nimic din trecut, ca un "Imi pare rau" nu ajuta cu nimic dupa ce-ai ranit si ca sufletul simte fiecare greseala, neglijenta, indoiala.

Mi-am dat seama ca inca traiesc in trecut, inca fanteziez la ziua de ieri. Dar daca privesti in urma, cum poti sa vezi ce-ti rezerva viitorul? Daca traiesti din regrete, cum poti sa te bucuri de lucrurile frumoase care sunt in viata ta?

Uneori, ca sa mergi inainte, trebuie sa renunti. La regrete, la invinovatiri, la amintiri, la sperante, la vise - practic, la tot ce te leaga de trecutul tau. Trebuie sa realizezi ca tot ce-a fost ieri ramane acolo, in trecut, si nu se mai intoarce, oricat de mult ti-ai dori. Trebuie sa constientizezi ca sentimentele - la fel ca oamenii - se schimba. E normal sa iubesti, sa-ti doresti. Dar la fel de normal e sa mergi mai departe si sa pastrezi iubirea in suflet, ascunsa.

Exista oameni pe care-i vei iubi o viata-ntreaga, care-ti vor ramane lipiti de suflet ca timbrul de scrisoare. Si doar pentru ca renunti la ei, nu inseamna ca renunti si la sentimentele ce le porti pentru ei. Inseamna ca ii lasi sa mearga mai departe, sa fie fericiti, iubindu-i in continuare si bucurandu-te pentru fericirea lor.

Trebuie sa stii cand sa tragi linie intre 'a incerca' si 'a insista'. Cand o poveste ajunge la sfarsit, degeaba incerci sa dai pagina si sa scrii in continuare.... Cand un om ajunge la saturatie, in zadar ii arati usi deschise si sentimente expuse...

Mereu am crezut ca din greseli invatam. Dar niciodata nu invatam. Facem o greseala, o constientizam, ne spunem ca e ultima oara cand o facem, ca pe viitor o sa stim sa ocolim tragedia si... Ne izbim din nou. De aceleasi greseli, aceeasi durere.

Dar macar devenim mai puternici dupa fiecare greseala, dupa fiecare cazatura. Important este sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Pentru ca viata mereu iti pregateste alta lovitura.

Read More

Note to single M

Mi-as fi dorit ca tu sa stii ca, atunci cand ma trezesc, imi place sa fiu pupata pe frunte si imbratisata. Si ca mi-ar placea sa-mi petrec inca 10 minute in pat, langa pieptul tau cald. Sau ca-mi doresc sa fiu surprinsa cu un mic dejun la pat sau macar sa ma trezesti frumos, spunandu-mi ca mi-ai pregatit o gustare in bucatarie.

As fi vrut sa savurez o cafea facuta de tine, chiar daca pregatitul ei nu e punctul tau forte, si la fel de mult mi-ar fi placut sa o savurez pe balcon, alaturi de tine, in timp ce-ti povestesc cel mai ciudat vis pe care l-am avut, iar tu sa te uiti fascinat la mine cum suflu fumul tigarii si sa-mi reamintesti ce obicei nesanatos am.

Dimineata, cand tu faci dus, mi-as fi dorit sa pot intra peste tine si sa ma spal pe dinti, fara sa-mi fie teama ca iti deranjez intimitatea. As fi vrut sa ma lasi sa-ti intind spuma de ras pe fata, iar apoi sa ma pupi pe nas, murdarindu-ma si pe mine de spuma.

Nu ai de unde sa stii, dar pe strada mi-ar fi placut sa te tin de bratul stang, desi pe tine te-ar fi deranjat geanta mea care s-ar fi izbit de piciorul tau mereu si mereu. As fi vrut sa jucam tot felul de jocuri, dar mi-as fi dorit sa stii ca nu-mi place sa pierd.

In oras mi-as fi dorit sa stii ce suc vreau sa beau sau ce imi doresc sa mananc, fara sa fiu nevoita sa-ti repet de fiecare de data, iar seara cand ai fi venit acasa, ai fi reusit de fiecare data sa ma surprinzi cu ceva ce-mi place, fara sa ma intrebi la telefon ce imi doresc.

Atunci cand te-as fi pus sa alegi intre doua obiecte, as fi facut-o pentru ca parerea ta conteaza cel mai mult pentru mine si pentru ca in felul asta as fi reusit sa te cunosc mai bine, mai repede.

Mi-ar fi placut ca seara, cand te schimbi, sa ma uit fascinata la fiecare particica a corpului pe care o dezvelesti, iar apoi sa-ti fac masaj pe spate si sa ma joc in parul tau pana adormi linistit, zambind in coltul gurii.

As fi vrut sa adormi cu mine in brate, pupandu-mi ceafa si mirosindu-mi parul si as fi vrut sa ma lasi sa-mi incolacesc picioarele de corpul tau, fara sa te retragi atunci cand amortesti.

Tu nu ai de unde sa stii asta. Eu nu am de unde sa stiu daca ti-ar fi placut tot ce mi-as fi dorit sa fac cu tine, pentru tine.

Pot doar sa sper ca intr-o zi, curand, o sa apuc sa te cert pentru ca uiti sa stai in dreapta mea sau pentru ca nu mi-ai pus mana pe picior dupa ce-ai schimbat viteza.

Read More

Frig.

Mi-e frig. Vremea tomnatica de afara nu are nicio legatura cu starea mea. Nu are nicio legatura cu frigul fizic. Mi-e frig in suflet. Imi ingheata sufletul mereu cand ma gandesc, cand imi amintesc. Nu pot sa las in urma nimic - oricat as incerca, oricat mi-as dori... Sunt legata de tot ce-a fost si nu mai e. Imi amintesc mereu si atunci imi vibreaza sufletul. Mi-e frig. Mi-e dor sa simt Primavara pe pielea mea, sa-mi incalzeasca obrajii, sa zambesc privind fluturii si stelele cazatoare.

Dupa atat timp, inca incerc sa inteleg cum promisiunile se pot destrama atat de usor. Cum oamenii te pot inlocui atat de repede. Cum ieri erai "Totul", iar azi esti doar un strain in ochii lor. Cum 'pentru totdeauna' se transforma in 'pana mai tarziu'. Nu pot sa inteleg cum unii oameni prefera sa uite totul, sa lase in urma, decat sa incerce... Mi-e frica de momentele astea. Mi-e teama ca dragostea nu e de ajuns. Niciodata nu e de ajuns... Insa, ajunge o simpla greseala ca sa uiti tot, sa lasi in urma ca si cum nici nu a existat ceva...
Ca si cum nici nu a existat un "tu", un "eu", un "Noi" candva...

Mi-e frica. Mi-e frig si imi e frica. Mi-e frica sa vorbesc. Mi-e frica sa simt. Mi-e frica sa incerc... Imi e frig. Mi-e frica si mi-e frig. Nu pot sa bat la nesfarsit intr-un perete, sperand sa-l transform in usa. Nu pot. Nu e de ajuns sa-si doreasca un singur om asta... Nu pot sa incerc doar eu... Cred ca e momentul in care trebuie sa ma invat fara prezenta aceea in viata mea. E momentul sa invat sa merg mai devreme... Oricat de mult mi-as dori sa raman acolo si sa incerc...

Read More

Dear diary...

"Dear, dear diary, I want to tell my secrets
'cause you're the only one that I know who'll keep them."

Imi amintesc de perioada in care scriam zilnic in jurnal. Inainte sa adorm, luam caietul in pat si incepeam sa-mi descarc sufletul pe foi. Scriam absolut tot. Ce m-a facut fericita, ce m-a pus la pamant, cine mi-a zambit, cine mi-a intunecat ziua. Tot. Era confidentul meu. Am imprimante in cerneala toate amintirile, primul zambet, primul sarut si apoi prima dezamagire. Mi se parea minunat sa retraiesc unele lucruri, sa le pastrez ca amintire intr-un caiet fermecat.

Aveam momente in care luam toate jurnalele in pat si le rasfoiam, reciteam fraze random si zambeam. E frumos sa ai un loc care te ajuta sa te intorci la tot ce-ai trait si poate ai uitat. Nu am mai facut asta de ani intregi. Uneori privesc sertarul in care sunt ascunse toate secretele, gandurile, dorintele mele. Il privesc, zambesc amar si-mi iau gandul. Nu vreau sa ma intorc in trecut, nu vreau sa-mi amintesc tot ce-a fost si s-a terminat. Am ales sa ma opresc din scris amintiri intr-un moment trist al existentei mele, iar acum, orice idee de jurnal e asociata cu acel moment. Inevitabil ma intristez si ma indepartez de tentatia de a le deschide sau de a scrie din nou.

Intr-un fel imi pare rau ca nu mai am curajul sa fac asta. De un an traiesc momente si clipe minunate, pe care as vrea sa pot sa le pastrez mereu, in siguranta. As vrea sa le am imprimate pe foaie, nu doar intr-o arhiva din calculator. As vrea ca la 50 de ani sa intorc paginile, nu sa apas 'Next page'.

Dar doar pentru ca nu scriem despre anumiti oameni si anumite sentimente, nu inseamna ca nu exista, nu? Unele persoane iti raman imprimate pe si suflet, in inima. Sunt convinsa ca daca cineva mi-ar deschide pieptul si mi-ar analiza inima, ar observa conturate pe ea amintiri si povesti. Stiu sigur ca prin sangele meu curg sentimentele intense ce-au fost si s-au stins. Sub pielea mea inca exista cuvintele ce le-am spus in momentele in care consideram ca planeta se invarte doar pentru iubirea ce-o port. Detaliile acestea sunt mai presus decat orice arhiva si orice alta foaie din jurnal. De sufletul meu nu te dezleg.

Read More

"Valul este dorul marii de a saruta tarmul"

... spunea Lucian Blaga.

Mi se pare fascinant cum valurile revin mereu la tarm. Orice ce s-ar intampla, orice ar fi. As vrea sa pot sa spun asta despre multe relatii, cupluri - ca sunt in stare sa ramana impreuna, orice s-ar intampla. Ca, oricat de greu ar fi, valul reuseste mereu sa ajunga la tarm si sa topeasca nisipul rigid, putin cate putin.

Sufletul omului e atat de schimbator, atat de fragil, precum placile tectonice - odata zdruncinate, greu le mai aduci impreuna, in acelasi loc... Dar singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa incerci, sa iti doresti, sa speri si sa crezi in tine.

Niciodata nu vor veni peste tine lucrurile bune, nu te vor lovi peste nas - "Hei, sunt aici, fa ceva cu mine". Nu, sigur nu. Trebuie sa iti doresti, sa iti fugaresti visele, iar atunci cand le prinzi, trebuie sa te asiguri ca nu exista niciun pericol sa le scapi. Trebuie sa te porti cu grija, cu dragoste si delicatete. Pentru ca merita tratamentul acesta, nu? Orice lucru care e worth having, cu siguranta e si worth fighting for.

Dar este posibil, oare, sa recuperezi ce-ai pierdut candva? Si daca e posibil si-l recuperezi, care sunt sansele ca acel lucru sa fie asa cum il stiai, si sa nu fie ceva total diferit si nou?

In ultimul an mi-am dorit de multe ori, de nemurate ori ca dragostea sa fie de ajuns. Dar nu e... Niciodata nu e. Pe langa dragoste trebuie sa exista incredere, respect, comunicare. Imi e rusine sa imi amintesc de momentele in care am neglijat o parte din sacrele ingrediente ale unui relatii reusite. Am momente in care privesc in trecut si inteleg. Inteleg de ce sunt acum aici, vorbind despre ceva ce-a fost.

Poate e momentul sa realizez ca valul meu a plecat, a uitat sa mai sarute nisipul arzator. Sau poate valul meu a luat o pauza si asteapta nisipul sa-l viziteze si sa-l inunde cu sclipiri aurii...

Read More

Zdrobeste-mi inima...

... si pune-mi o piatra in locul ei, sa uit ce sunt sentimentele si ce-nseamna dorinta. Lasa-ma sa plutesc, lasa-ma sa ma sting, lasa-ma sa mor si sa renasc. Ia-mi amintirile, ia-mi visele si speranta... Ia-mi tot sufletul si pleaca departe cu el. Ascunde-l sub praf de stele sau sub picaturi de apa. Ascunde-l sau sparge-l. Nu mai am ce sa fac cu sufletul meu, iar de pastrat ca amintire nu-l vreau...

Ia si timpul ramas, ia-mi tot, dar da-mi liniste. Da-mi liniste si o inima lipsita de sentimente. Da-mi vise si scoate-mi din minte notiunea de iubire si dor.

Da-mi voie sa uit ce altii au uitat deja, lasa-ma sa ma curat de fantoma amintirilor arse si lasa-ma sa respir aer curat, lipsit de resentimente.

Lasa-ma, Timpule, sa ma dezleg. Ia-mi tot ce am si nu mai pot folosi si da-mi liniste nebuna... Ia-mi tot. Dar da-mi un singur motiv sa respir...

Read More

Heart's a mess.

Inima mea a obosit. A obosit sa tot incerce, sa-si doreasca lucruri care niciodata nu se materializeaza, sa spere, sa viseze. Inima mea are nevoie de o pauza.

Incerc sa-mi implementez in minte idei de genul "Maine va fi mai bine" sau "Totul se intampla cu un motiv". Uneori, nu totul se intampla cu un motiv. De ceva timp sunt foarte axata pe ideea asta, cum ca orice se intampla in Universul acesta are un scop si un motiv pe care il vom afla mai tarziu. Orice lucru negativ sau rau care mi se intampla, il trec cu vedere si-mi spun in minte, dupa un oftat lung "Ehhh, totul se intampla cu un motiv". Dar daca nu e asa? Daca nu exista un motiv pentru "TOT"? M-am saturat sa incerc, sa-mi doresc, sa sper... Si sa ma lovesc de ziduri, de usi, de oameni reci.

Stiu ca pe unii ii motiveaza esecul si-i fac sa isi doreasca sa lupte si mai mult pentru ce-si doresc, dar eu nu sunt asa. Eu cand sunt pusa la pamant, raman acolo si greu imi fac curajul sa ma ridic si sa merg mai departe. Pe mine NU ma motiveaza esecul, pe mine ma deprima. Din acest motiv uneori prefer sa evit sa imi fac sperante, planuri, ganduri. Pentru ca stiu ca nu exista happy end pentru mine. Aparent, I'm one of those unlucky types...

Vreau ca macar o data in viata asta sa primesc ce-mi doresc. Nu cer totul. Doar ce-mi doresc pe moment. Fericire, liniste, un camin cald si un suflet frumos care sa ma iubeasca atunci cand sunt trista sau fericita.

Inima mea a obosit sa iubeasca. Oficial, inima mea a hotarat sa ia o pauza.

Read More

Déjà vu

In noaptea asta mi-am impachetat amintirile in geanta, alaturi de restul hainelor. Fiecare obiect pus in valiza, imi amintea de un moment asemanator petrecut anul trecut, in aceeasi perioada. Faceam bagajul, dar plecam cu jumatate de inima. Jumatate o lasesem in grija cuiva. Acum nu s-au schimbat prea multe. Tot cu jumatate de inima am inchis valiza. Inca e acolo inima mea, acolo unde inainte obisnuia cineva sa aiba grija de ea. Acum a uitat ca sta in chirie acolo. A uitat sa-i ofere atentie si dragoste. Dar ea ramane acolo. Unde i-a fost candva bine. Unde a fost fericita. Nu pot s-o oblig sa vina inapoi, sa ma intregeasca. Inima trebuie sa locuiasca unde e fericita. Cine sunt eu sa-mi chem inima inapoi in piept?

Déjà vu. Urasc acele momente care-mi amintesc de lucruri pe care vreau sa le tin ascunse intr-un colt, intr-o camaruta. Si nu pentru ca nu ar fi amintiri frumoase; din contra, pentru ca sunt prea frumoase si nu vreau sa-mi amintesc de fericirea pe care-am cunoscut-o, iar acum nu o mai am. Incerc sa-mi tin toate amintirile in frau, sa le inchid la loc atunci cand evadeaza. Azi mi-a fost greu sa fac asta. Azi mi-am amintit toate momentele de anul trecut. Mi-am amintit cat de greu mi-a fost sa ma desprind, chiar si doar pentru doua saptamani, de un om de care eram, practic, lipita. Imi amintesc si acum toate cuvintele pe care mi le-a spus atunci. Sunt atat de bine conturate in mintea mea, incat uneori mi se pare ca le-am auzit ieri, nu acum un an.

Eu: - De ce simt ca am uitat sa pun ceva in bagaj?
El: - Pentru ca ai uitat. Ai uitat sa ma pui pe mine...

Au fost primele fraze care mi-au revenit in minte cand am pus mana pe geanta si am inceput sa arunc haine in ea. Regret ca si anul acesta, ca si anul trecut, am pregatit doar un bagaj, doar eu. Ar fi trebuit... Mi-as fi dorit sa pot sa spun "Dragul meu, ai uitat sa pui tricoul care imi place mie, nu e nicio problema, am eu loc in geanta mea".

Déjà vu, de ce ma lovesti atat de tare?

Read More

Spala-mi ziua de pe corp

A-nceput ca orice zi normala. A-nceput tarziu, la 3PM. Ca orice zi lenesa, de vacanta. A-nceput lent, fara niciun semn de vreo furtuna nocturna. A fost o zi in care am rememorat amintiri frumoase si dragi sufletului. Flashback-uri care mi-au umplut trupul de fericire si emotii, cuvinte scrise de sufletul unui om care a iubit mai mult decat oricine.

E trist cum se poate ruina totul cu un singur cuvant, cu un singur mesaj. Nu exista nimic mai urat decat sa crezi ca ai o sansa, cand, de fapt, nu o ai. E atat de greu sa te deschizi, sa-ti arati toate sentimentele, iar ele sa pare straine in ochii celui spre care sunt indreptate. Esti neputincios atunci cand iti vezi visele la pamant si esti nevoit sa le maturi si sa le torni intr-un borcan; un borcan pe care il vei pune pe un raft in speranta ca timpul si praful asezat pe el vor evapora continutul si vei uita de el, in cele din urma.

In momentul asta, timpul mi-e cel mai bun prieten. Si in acelasi timp mi-e cel mai aprig dusman. Timpul, in loc sa vindece, aprinde! Alimenteaza, iti da curaj si incredere, te face sa visezi, sa zbori sus... Si tot el te lasa sa cazi, sa te pierzi, sa te stingi usor. Timpul. Cel mai nepotrivit prieten pe care il am in momentul asta. Am crezut ca azi se va intampla o minune. Am sperat si am visat si am zambit si m-am bucurat. Dar timpul mi-a demonstrat iar ca unele lucruri, odata terminate, nu vor mai fi niciodata la fel. Nu vor mai fi deloc.

Am fost pusa la pamant. Nu e nimic nou pentru mine, invat mereu sa ma ridic, mai devreme sau mai tarziu - asta e irelevant - tot ce conteaza e ca ma ridic, imi sterg hainele de praf si noroi si merg mai departe, sperand din nou ca timpul imi va fi acel bun prieten care-mi va oferi o speranta, o sclipire, o stare de bine. Dar timpul e mereu hain cu mine.

Cum iti stergi din suflet, din minte, din corp si din inima o persoana pe care ai sperat ca o vei avea mereu langa tine? Cum apesi butonul de delete cand e vorba de acea persoana pentru care inca ai face orice doar ca sa mai ai o sansa cu ea? Cum inveti sa mergi mai departe, fara acel om langa tine? Cum sa mai ai incredere in alti oameni si sa-i primesti langa sufletul tau, cand tu sperai ca El iti va fi pe vesnicie cel mai bun prieten si sprijinul tau? Cred ca nici timpul nu are raspuns la intrebarile astea... Cum sa am eu ?!

Exista femei care iubesc prea mult? Oricare ar fi raspunsul la intrebare, sper sa nu ma mai numar printre ele... Vreau sa ajung sa ma iubesc pe mine. Doar pe mine. Vreau sa devin Singura persoana capabila sa ma dezamageasca. Abia atunci voi fi din nou linistita si impacata cu mine.

Doar ca pana atunci, voi ramane una dintre acele femei care iubesc prea mult...

Read More

Un fel de Inceput

Mi-ar fi usor sa incep sa ma prezint asa cum o faceam in scoala generala, in liceu. Sa incep cu numele complet, sa continuu cu varsta, zodia, pasiuni si multe alte detalii formale. As putea sa scriu multe pagini despre asta, nu imi lipsesc cuvintele. Dar nu acesta e motivul pentru care am decis sa folosesc blog-ul. Am ales calea virtuala de-a scrie si posta ganduri si sentimente, pentru ca varianta clasica, cea a jurnalului scris de mana, nu ma mai convinge. De mai bine de 2 ani nu mai am curajul sa-l deschid si sa-mi insir pe foaie trairile. Consider ca, o data deschis, tot ce s-a intamplat in perioada aceasta de timp devine real. Si inca nu sunt pregatita pentru realitatea aceea. Poate nu voi fi niciodata... Dar pana voi avea curaj sa dau ochii cu amintirile si povestea mea insirata in cuvinte grabit conturate pe paginile unor caiete studentesti, imi voi revarsa sufletul in cuvinte tastate intr-o fereastra, pe o pagina de blog.

Read More